Ritmica Jaques-Dalcroze nu este nici euritmie Waldorf, nici gimnastică ritmică, nici dans. Ritmica Jaques-Dalcroze este, în primul rând, o metodă muzicală creată de muzicianul elvețian Emile Jaques-Dalcroze la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a-și ajuta elevii să aibă o înțelegere mai profundă a noțiunilor muzicale, o participare conștientă la actul de învățare, pentru a le dezvolta muzicalitatea.
Ritmica este « …o educație specială având ca scop trezirea instinctelor naturale ale elevilor, dezvoltarea ritmurilor vitale esențiale, stabilirea unei relații armonioase între corp și spirit, rafinarea sensibilității (…), care îi ajută pe elevi să devină mai prezenți, mai agili și mai reactivi, să își dezvolte imaginația. Toate acestea prin acțiunea binefăcătoare a muzicii, singura artă capabilă cu adevărat să stimuleze individul în totalitatea lui, să ordoneze diferitele manifestări ale personalității umane. » (Emile Jaques-Dalcroze, Petite histoire de la rythmique, 1935)
Denumită când euritmie, când ritmica Jaques-Dalcroze, când metoda Jaques-Dalcroze, această metodă muzicală include în mod obligatoriu trei materii de studiu – ritmica, solfegiul și improvizația muzicală – și nu poate fi predată sau înțeleasă decât prin asocierea în practică a acestor trei direcții de studiu.
Emile Jaques-Dalcroze a pornit în structurarea metodei sale de la un fapt real constatat la studenții lui pe vremea când era profesor de armonie teoretică și solfegiu superior la Conservatorul din Geneva.
A observat că aceștia erau capabili să integreze noțiuni complexe de teorie muzicală însă fără să fie capabili să le utilizeze în procesul de creație și interpretare. Această constatare l-a determinat să se orienteze către exerciții prin care să le dezvolte auzul interior și simțul corporal al ritmului, să conecteze corpul și spiritul prin acțiunea muzicii.
Lacunele studenților săi se datorau, în opinia lui, faptului că educația muzicală pe care o primeau avea ca scop să formeze virtuozi. Îi deplânge pe tinerii studenți virtuozi care « nu posedă nici darul auzului, nici emoția muzicală, care se mulțumesc să imite emoția compozitorului fără să fie capabili să o resimtă și nu au altă sensibilitate decât cea a degetelor, altă voință decât cea impusă de ceilalți, altă facultate motrice decât un automatism câștigat cu mult efort. Virtuozitatea muzicii din zilele noastre s-a specializat în tehnica degetelor complet izolată de facultățile cerebrale și sentimentale. Nu mai este un mijloc, ci un scop în sine. » (E.Jaques-Dalcroze, L’éducation par le rythme, 1909, în Mary Brice, La rythmique Jaques-Dalcroze dans les écoles primaires genevoises: une approche didactique, Thèse de doctorat : Univ. Genève, 2014)
Astfel, începe să imagineze diferite exerciții pentru a-și încuraja elevii să-și dezvolte auzul interior, respectiv capacitatea de a-și reprezenta mental un sunet mai înainte de a-l auzi. Treptat, ajunge să pună la punct o metodă de educație muzicală care să ia în calcul relația dintre corp, spirit și creier, să creeze o colaborare conștientă între sistemul nervos, sistemul muscular și simțul muzical.
„Mă surprind visând la o educație muzicală în care corpul însuși ar fi intermediarul dintre sunete și gândurile noastre, ar deveni instrumentul direct al sentimentelor noastre (…).” (E. Jaques-Dalcroze, Les études musicales et l’éducation de l’oreille, 1898)
Întrebat despre metoda de educație muzicală pe care o pusese la punct, Emile Jaques-Dalcroze răspunde: „Deși este ușor să explici semnificația ritmicii pe baza impresiilor și rezultatelor pe care le obține un elev care urmează aceste cursuri, este indispensabil să practici și să experimentezi ritmica pentru a obține o înțelegere profundă a acestei metode. »
Altfel spus, cea mai bună cale pentru a înțelege modul în care acționează ritmica este experimentarea în mod repetat și acumularea unei experiențe personale prin practicarea ei. Pentru oricine dorește să devină muzician, profesor de muzică, educator general, interpret, muzico-terapeut sau altă profesie, experimentarea ritmicii va oferi noi perspective și noi unelte de acțiune în mediul profesional.
În mod concret, ritmica Jaques-Dalcroze conține o serie de exerciții desfășurate pe muzica improvizată de profesor la pian sau la alt instrument muzical capabil să redea mediul sonor util conținutului lecției. Dintre exercițiile variate pe care le întâlnim în practica ritmicii, fac parte:
• exerciții de începere;
• exerciții pentru dezvoltarea auzului interior;
• exerciții de intonare, notație sau lectură muzicală;
• exerciții de ascultare și reacție auditivă în legătură cu corpul;
• exerciții de improvizație corporală și muzicală;
• coregrafii pentru ilustrarea muzicii;
• exerciții vocale sau cu percuții;
• exerciții cu obiecte (favorizează dezvoltarea motricității, a agilității și a coordonării);
• exerciții de creativitate cu ajutorul obiectelor (dezvoltă creativitatea, imaginația);
• exerciții în raport cu spațiul (dezvoltă logica spatială);
• exerciții în grup (dezvoltă capacitatea de adaptare, cooperare, integrare, încurajează schimburile și simțul critic);
• exerciții favorizând percepția intuitivă înaintea analizei intelectuale;
• exerciții de reacție;
• exerciții de atenție, de concentrare și de memorizare;
• exerciții de coordonare, disociere și independență a gesturilor;
• exerciții de echilibru.
Pentru că ritmica se afirmă de la începuturi ca educație pluridisciplinară prin relația pe care o construiește între minte, corp și spirit, ea cunoaște aplicații pe scară largă nu numai în educația muzicală, ci și în educația generală (începând de la vârste mici). De asemenea, grație pluralismului său, a influențat artele spectacolului (dramă, operă, dans etc.), muzicoterapia și alte domenii. În plus, odată cu descoperirile științifice din domeniul neurologiei, s-a demonstrat faptul că simțul auditiv are un impact uriaș asupra dezvoltării creierului. Astfel, cursurile de ritmică, prin faptul că fac apel la simțurile corporale și la simțul auditiv, sunt foarte benefice pentru dezvoltarea ființei umane la toate vârstele. Ritmica este la fel de potrivită pentru copii preșcolari, cât și pentru întreținerea stării fizice și psihice a seniorilor.
Sursa: www.culturaprinmuzica.ro
